luni, 7 februarie 2011

Sarcini - exercitii aplicative


Citiți cu atenție studiul de caz prezentat . Analizați și comentați acest caz împreună cu colegii de curs. În analiză încercați să porniți de la formularea unor întrebări orientative, cum ar fi:
1.Care sunt punctele tari și punctele slabe ale personajului din poveste?
2.Ce tip de violență manifestă elevul?
3.Care credeți că sunt cauzele acestor comportamente?
4.Cum ar putea fi caracterizată relația sa cu familia? Dar cu colegii și profesorii?
5.Ce poate face școala pentru ameliorarea cmportamentului său? Dar familia?
În analiza voastra puteți adăuga și alte întrebări relevante pe care le considerați necesare pentru analiza cazului


Vă propun să reflectați asupra următoarelor mituri/prejudecăți despre violența umană:
1.Femeile nu-și bat bărbații.
2.Copilul nu are voie să își acuze părinții.
3.Fetele sunt violate pentru că sunt provocatoare.
4.Copilul trebuie să facă ceea ce îi spun părinții.
5.Părinții au slăbiciuni: ei pot iubi și arată iubirea mai mult pentru unul dintre copii.
6.Copilul este indiferent atunci când în fața lui se fac observații de tpul: nu seamănă cu mine, seamănă cu..
7.Copilul nu trebuie să aibă griji, cine știe ce îl așteaptă în viață.
8.Grija copilului este doar să învețe.
9.Copilul trebuie să știe de frică.
10.Copilul face ce vede acasă.
11.Copiii învață acasă violența.
12.Chiar dacă ai făcut un copil, poți trai exact ca înainte.
13.Părintele nu are de ce să se scuze în fața copilului.
Alegeți din lista de mai sus una sau două dintre afirmații. Postați un mesaj cu argumentele pro sau contra sau reflecțiile voastre în raport cu acestea.

2 comentarii:

  1. Mituri despre violenţa în familie…
    „Femeile provoacă violenţa şi o merită!” GREŞIT! Violenţa nu este o cale de rezolvare a problemelor. Bărbaţii nu au nici un drept să abuzeze în nici un fel de o femeie, indiferent de „provocare”! NIMENI NU MERITĂ SĂ-I FIE FRICĂ LA EL ÎN CASĂ!!!

    - „Nu este violenţă, ci doar o ciondăneală!” GREŞIT! Există o diferenţă clară între ceartă şi violenţă: în timp ce în ceartă nivelul puterii este aproximativ egal, când intervine violenţa raporturile de forţă şi putere nu sunt la fel, unul având categoric mai multă putere decât celălalt.

    - „Violenţa se întâmplă numai în familiile sărace sau cu nivel scăzut de educaţie.” GREŞIT! Frecvenţa şi gravitatea violenţei nu depind nici de nivelul de educaţie, nici de starea materială, ea apare la nivelul tuturor straturilor sociale.

    - „Violenţa domestică este o problemă privată, nimeni nu ar trebui să se amestece!” GREŞIT! Extinderea acestui fenomen şi complexitatea consecinţelor asupra victimelor, copiilor, familiei şi societăţii, în general, fac din această „boală socială” o problemă a noastră, a tuturor!


    - „Bărbaţii violenţi sunt aşa pentru că au fost abuzaţi/maltrataţi în copilărie sau provin din familii violente.” GREŞIT! Deşi mulţi dintre bărbaţi au suferit abuzuri în copilărie, nu toţi, devenind adulţi, repetă abuzul în relaţiile lor.

    - „Bărbaţii violenţi sunt bolnavi psihic.” GREŞIT! Studiile spun că un procent redus dintre abuzatori suferă de astfel de boli.


    - „Alcoolul este cauza violenţei domestice.” GREŞIT! Deşi este un puternic factor favorizant, în jumătate din cazuri, abuzatorul nu se afla în stare de ebrietate.

    - „Violenţa se va opri odată şi-odată!” GREŞIT! Studiile arată că, odată început, ciclul violenţei are şanse minime să se oprească, fapt relevat şi de vorba din popor: „cine dă o palmă, o dă şi pe-a doua!”.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu sunt sigură că aceasta idee este o prejudecată. Afirmaţia se referă la modele negative în familie.
    Nu neg existenţa unor exemple de comportamente violente în familii, din păcate vedem şi auzim zilnic aşa ceva. În această situaţie copilul preia în mod firesc manifestările agresive şi dascălului îi va fi foarte greu să-l facă să fie conştient că nu se poartă cum trebuie.
    Dar copilul socializează şi în afara casei; mereu în căutare de modele el este uşor influenţabil de cele negative, de „parada” unor lideri cu comportament agresiv. Nesupravegherea de către părinţi a modului unde şi cum îşi petrece copilul lor timpul în afara casei, ce anturaj are – pot duce la instalarea unor grave tulburări de comportament.
    În ciuda faptului că familia duce o viaţă armonioasă şi niciunul dintre membrii ei nu are comportament violent, chiar şi în casă şcolarul are modele negative prin agresivitatea conţinutului unor emisiuni TV ori prin practicarea jocurilor belicoase de pe calculator ori internet. (Întrebare retorică: de ce oare preţul jocurilor este direct proporţional cu gradul de agresivitate din conţinutul lor?!). De asemenea, accesul necenzurat de părinţi pe anumite site-uri de internet ce propovăduiesc violenţa, fanatismul religios – duc şi ele la instalarea unui comportament agresiv. Cărţile, revistele cu conţinut proviolenţă, provulgaritate îşi au şi ele rolul lor în formarea unui comportament agresiv la copii.
    Se pot petrece toate acestea în incinta casei, dar nu membrii familiei induc copilului manifestările violente. Aşa că îmi menţin părerea că nu acasă învaţă copilul violenţa.
    Mai corectă ar fi formularea NU NUMAI ACASĂ ÎNVAŢĂ COPIII VIOLENŢA

    RăspundețiȘtergere