introducere in tema- repere teoretice

INTRODUCERE

Problematica violenŃei scolare reprezintă un interes constant al politicilor europene

contemporane, devenind oficial o problemă pe agenda politicilor educaŃionale în anul 1997, ca

urmare a unei conferinŃe a experŃilor organizată de Comisia Europeană la Utrecht, cu privire la

„dreptul la siguranŃă” în relaŃie cu mediul scolar.

O analiză a problematicii violenŃei scolare la nivel internaŃional demonstrează că acest fenomen

are dimensiuni si manifestări diferite de la un sistem de învăŃământ la altul. Dezbateri si analize

privind violenŃa scolară au avut loc în ultimul timp în majoritatea sistemelor educaŃionale

europene. Programele si acŃiunile desfăsurate în acest context vizează fie centrarea pe politici

generale privind securitatea copiilor si a tinerilor (implicit în spaŃiul scolar), fie pe pachete de

măsuri concrete care urmăresc în mod direct violenŃa scolară (proiecte legislative, programe de

formare si dezvoltare a competenŃelor specifice la nivelul diferiŃilor actori educaŃionali, campanii

naŃionale de informare si constientizare, planuri de acŃiune la nivel local si comunitar).

La nivelul politicilor educaŃionale din România, problematica violenŃei ca subiect de cercetare

sistematică a apărut relativ recent. Studiul

2006) realizează pentru prima dată o fotografie fidelă a dimensiunii acestui fenomen la nivelul

întregului sistem de învăŃământ, indicând o incidenŃă ridicată a cazurilor de violenŃă scolară, în

special a violenŃei elev-elev, elev-profesor, profesor-elev, în spaŃiul scolar propriu-zis si în spaŃiul

proxim unităŃilor de învăŃământ deopotrivă. Principalele concluzii sintetizate de studiul menŃionat

evidenŃiază faptul că fenomenul violenŃei în scoală este încă un subiect dificil de abordat pentru

unii dintre actorii scolii. Studiul semnala nevoia familiarizării, constientizării si instrumentării

cadrelor didactice cu competenŃe care să le permită abordarea informată si adecvată a

fenomenelor de violenŃă în scoală. Conform aceleiasi cercetări, scolile dezvoltă în puŃine cazuri

programe coerente anti-violenŃă, pornind de la cunoasterea problemelor cu care se confruntă.

Chiar acolo unde există acŃiuni destinate prevenŃiei si intervenŃiei, adesea acestea nu contează pe

implicarea efectivă a celor vizaŃi, sunt puŃin popularizate în rândul celor care ar trebui cu prioritate

să le cunoască (autori, victime, elevi cu potenŃial agresiv, părinŃi). În puŃine cazuri, violenŃa în

scoală este definită ca fiind o problemă instituŃională. În multe situaŃii nu există o cooperare

reală nici la nivelul unităŃii scolare (între elevi, cadre didactice, părinŃi, conducerea scolii) si nici la

nivel inter-instituŃional, care să definească situaŃiile de violenŃă, să elaboreze strategii de prevenŃie

sau intervenŃie, să monitorizeze si să evalueze impactul acestora.

Violenţa în şcoală (Institutul de StiinŃe ale EducaŃiei,

Proiect „Comunit

ăŃi de practici în domeniul prevenirii si combaterii violenŃei scolare”

5

În perioada 2004-2007 au fost elaborate si alte studii si analize a fenomenului violenŃei scolare.

Concluziile tuturor acestor cercetări au evidenŃiat amploarea si diversitatea formelor de

manifestare a violenŃei în scoală si au propus recomandări si direcŃii de acŃiune pentru prevenirea

fenomenului. Pe baza acestora, Ministerul EducaŃiei, Cercetării si Tineretului a elaborat

cu privire la reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar

Strategia

(OMECT nr. 1409/2007). Strategia stabileste principii si recomandări generale referitoare la

prevenirea si combaterea violenŃei în mediul scolar, rolurile si funcŃiile instituŃiilor din cadru

sistemului educativ si a unor structuri instituŃionale nou create în acest domeniu de acŃiune,

precum si un plan operaŃional de intervenŃie la nivelul unităŃilor scolare. Începând cu anul 2009,

Ministerul EducaŃiei, Cercetării si Inovării a lansat un

împotriva violenţei

învăŃământ, Casele Corpului Didactic si alte structuri instituŃionale cu responsabilităŃi în domeniu

în vederea reducerii fenomenelor de violenŃă în scoală.

În acest context,

violenţei şcolare – înţelegere, asumare şi participare

complementar activităŃilor iniŃiate la nivel strategic, prin

stimulare si facilitare a iniŃiativelor de prevenire si combatere a violenŃei scolare, bazat pe

principiul comunităŃilor de practici

ideea comunităŃilor de practici

oamenii învaŃă să devină ceea ce sunt. Ca urmare, unitatea primară de analiza a modelului pe care

îl propunem în cercetarea-acŃiune asupra violenŃei scolare nu va fi nici individul (fie el elev,

profesor sau alt actor scolar) si nici scoala ca instituŃie, ci mai degrabă

proiect de tip structural cu tema Tinerii, care are ca scop implementarea unor măsuri de sprijin pentru unităŃile deproiectul Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combateriipropune un demers de cercetarepromovarea unui nou model de. Conform teoriei sociale a învăŃării pe care o promovează1, angajarea în practica socială este procesul fundamental prin carecomunităŃile de practici

informale în care se angajează fiecare dintre acestia în raport cu problematica violenŃei. Asadar,

proiectul îsi propune să aducă o perspectivă nouă asupra modalităŃilor de prevenire si combatere

a violenŃei scolare, bazată pe analiza modurilor particulare în care actorii educaŃionali definesc

violenŃa, îsi asumă problematica acesteia si acŃionează în vederea combaterii si prevenirii ei.

Pentru a respecta deopotrivă principiile generale ale comunităŃilor de practici, dar si exigenŃele

unei intervenŃii de cercetare acŃiune, proiectul s-a supus următoarele considerent fundamentale:

-

încercat să identificăm în mod necesar scoli care să se confrunte cu situaŃii deosebite de

violenŃă, ci ne-am orientat către acele scoli care au dovedit că sunt interesate de această

problemă, care au dezvoltat deja o serie de activităŃi în acest sens si care doresc să

împărtăsească experienŃele dobândite cu alte scoli similare.

-

învăŃăm să o gestionăm în mod pozitiv

Este mai usor să previi decât să combaŃi violenŃa în scoală. În cadrul proiectului nu amAgresivitatea este o caracteristică a oricărei fiinŃe umane, de aceea este important să. Scopul proiectului nostru de intervenŃie nu a fost

1

Wenger, E., Communities of practice. Learning, Meaning and Identity, Cambridge University Press, 1998.

Proiect „Comunit

ăŃi de practici în domeniul prevenirii si combaterii violenŃei scolare”

6

acela de a stopa, de a pune capăt violenŃei în scolile selectate, ci de a oferi un cadru de

comunicare si o informare pentru toŃi actorii scolari, de dezbatere, împărtăsire de experienŃe

si acŃiune pentru crearea unui climat educaŃional armonios, asa cum fiecare dintre actori îl

visează.

-

un astfel de fenomen

si împărtăsirea experienŃelor între mai multe scoli poate reprezenta o manieră inedită de

inovare a practicilor curente de prevenire si combatere a violenŃei în scoală.

-

Proiectul nu s-a limitat doar la exersarea practicilor de prevenire a violenŃei în scoală, ci a

oferit spaŃiu semnificativ pentru abordarea tuturor elementelor de practică scolară care au

legătură implicită cu violenŃa ca barieră în calea învăŃării. Tocmai de aceea, adesea, de-a lungul

proiectului actorii scolari implicaŃi au simŃit nevoia să abordeze teme conexe, referitoare la:

dificultăŃi în organizarea sistemului educaŃional, probleme ale curriculum-ului scolar,

presiunea examinărilor si testărilor – ca factori subiectivi si mai puŃin vizibili care influenŃează

fenomenul de violenŃă în scoală.Comunicarea cu alte scoli reprezintă o sursă importantă pentru a înŃelege si preveni. Proiectul a pornit de la premisa că schimbul de practici, comunicareaO scoală fără violenŃă este o scoală în care învăŃarea se produce în sens pozitiv.